4 definiții pentru năprăti


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

năprăti vr [At: DLR / Pzi: ~tesc / E: srb napratiti] (Reg) 1 A se repezi asupra cuiva cu intenții agresive. 2 A insista în mod exagerat pe lângă cineva. 3 (D. boli) A copleși pe cineva.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂPRĂTÍ vb. v. arunca, azvârli, năpusti, năvăli, precipita, repezi, sări, tăbărî, zvârli.

năprăti vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. NĂPUSTI. NĂVĂLI. PRECIPITA. REPEZI. SĂRI. TĂBĂRÎ. ZVÎRLI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

năprătí, năprătésc, vb. IV refl. (reg.) 1. a se năpusti. 2. a insista. 3. (despre boli) a copleși, a covârși.

Intrare: năprăti
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năprăti
  • năprătire
  • năprătit
  • năprătitu‑
  • năprătind
  • năprătindu‑
singular plural
  • năprătește
  • năprătiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năprătesc
(să)
  • năprătesc
  • năprăteam
  • năprătii
  • năprătisem
a II-a (tu)
  • năprătești
(să)
  • năprătești
  • năprăteai
  • năprătiși
  • năprătiseși
a III-a (el, ea)
  • năprătește
(să)
  • năprătească
  • năprătea
  • năprăti
  • năprătise
plural I (noi)
  • năprătim
(să)
  • năprătim
  • năprăteam
  • năprătirăm
  • năprătiserăm
  • năprătisem
a II-a (voi)
  • năprătiți
(să)
  • năprătiți
  • năprăteați
  • năprătirăți
  • năprătiserăți
  • năprătiseți
a III-a (ei, ele)
  • năprătesc
(să)
  • năprătească
  • năprăteau
  • năprăti
  • năprătiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)