O definiție pentru nămire
Explicative DEX
NĂMI vb. IV v. năimi.
Intrare: nămire
nămire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
năimi, năimescverb
învechit popular
-
- Să se știe că năimesc cărăuși să-mi care averea la locurile mele. SADOVEANU, F. J. 93. DLRLC
- A pornit înspre piaț, ca să năimească pe cineva și să-i aducă șatra în tîrg. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 88. DLRLC
- Au năimit pe un om... să meargă să vestească tatălui său. DRĂGHICI, R. 6. DLRLC
- Ca să nu mor de foame, m-am năimit și am slujit șapte ani. ȚICHINDEAL, F. 463. DLRLC
-
-
- Năimim amîndoi pășuni pentru oile noastre în aceeași parte de țară. SADOVEANU, N. F. 38. DLRLC
-
etimologie:
- năiem (învechit „chirie” din limba slavă (veche)). DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.