O definiție pentru năimit (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

năimit1 sn [At: SBIERA, P. 207 / P: nă-i~ / Pl: ~uri / E: năimi] 1 (Îvp) Închiriere. 2 (Îvp) Angajare. 3 (Trs) Mituire.

Intrare: năimit (s.n.)
năimit (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năimit
  • năimitul
plural
  • năimituri
  • năimiturile
genitiv-dativ singular
  • năimit
  • năimitului
plural
  • năimituri
  • năimiturilor
vocativ singular
plural