mărghĭól, V. marghĭol.

marghiol, ~ă [At: (a. 1657) BUL. COM. IST. II, 223 / Pl: ~oale / E: ngr μαργιόλος cf it mariole, tc maryol] (Îrg) 1-2 smf, a Șmecher. 3-4 smf, a Intrigant. 5 sf Viclenie. 6-7 sm, a Ușuratic. 8-9 smf, a Deștept. 10-11 smf, a Glumeț. 12-13 smf, a Frumos. 14-15 smf, a Afectat. 16 a Chin.

marghĭól, -oálă adj., pl. m. lĭ (ngr. mar[g]ĭólos, șiret, șmecher [de unde și turc. mariol, haĭmana, netrebnic], d. it. mariolo, mariuolo, înșelător la joc, pungaș). Rar azĭ. Șiret, priceput la rele: aŭ fost un marghĭol și ĭ-aŭ spus mencĭunĭ (Cost. 1, 309). – În Serbia mărghĭol, frumos.