10 definiții pentru măngăluire

Explicative DEX

măngăluire sf [At: COSTINESCU / V: ~lire, ~ărlire, ~ărl~, mân~ / Pl: ~ri / E: măngălui] (Reg) 1 Călcare a rufelor cu măngălăul (1). 2 Frecare a rufelor la spălat pe măngălău (2). corectat(ă)

măngălire sf vz măngăluire

măngărlire sf vz măngăluire

măngărluire sf vz măngăluire

mângăluire sf vz măngăluire

Ortografice DOOM

măngăluire s. f., pl. măngăluiri

Tezaur

MĂNGĂLUÍRE s. f. (Regional) Acțiunea de a m ă n g ă l u i. Cf. COSTINESCU, LM. - Și: măngălíre (LM), măngărluíre (ib.), măngărlíre (ib.), mîngăluíre (PONTBRIANT, D.) s. f. – V. măngălui.

MĂNGĂLÍRE s. f. v. măngăluire.

MĂNGĂRLÍRE s. f. v. măngăluire.

MĂNGĂRLUÍRE s. f. v. măngăluire.

Intrare: măngăluire
măngăluire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măngăluire
  • măngăluirea
plural
  • măngăluiri
  • măngăluirile
genitiv-dativ singular
  • măngăluiri
  • măngăluirii
plural
  • măngăluiri
  • măngăluirilor
vocativ singular
plural
măngălire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
măngărlire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
măngărluire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mângăluire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.