măiag sn [At: POLIZU / Pl: ~iege / E: mai² + -ag] (Reg) 1 (Hip) Mai² (1). 2 Pisălog. 3 Prăjină lungă de lemn care are în vârf o basma sau o tăbliță și care indică hotarul despărțitor a două proprietăți, sau faptul că vânatul este oprit într-o pădure. 4 Steag.

MĂIAG s. v. pilug, pisălog.

măiag s.n. (gosp.; reg.) v. Pilug. Pisălog.

măiag s. v. PILUG. PISĂLOG.

MĂIÁG s. n. 1. (Regional) Diminutiv al lui m a i²; pisălog (POLIZU) ; măngălău (DDRF). 2. (În fostul județ Mehedinți) Prăjină lungă de lemn care are în vîrf o basma sau o tăbliță și care indică hotarul despărțitor a două proprietăți, sau faptul că vînatul este oprit într-o pădure. Vezi măiagul ăla de la răsărit? O iei pe acolo și ajungi în sat. BOCEANU, GL. ♦ (Regional) Steag, fanion (Bistrița-Turnu Severin). LEXIC REG. 49. – Pl.: măiege. – Mai² + suf. -ag.