2 definiții pentru măcădui

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MĂCĂDUI vb. v. căi, pocăi, regreta.

măcădui vb. v. CĂI. POCĂI. REGRETA.

Intrare: măcădui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • măcădui
  • măcăduire
  • măcăduit
  • măcăduitu‑
  • măcăduind
  • măcăduindu‑
singular plural
  • măcăduiește
  • măcăduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • măcăduiesc
(să)
  • măcăduiesc
  • măcăduiam
  • măcăduii
  • măcăduisem
a II-a (tu)
  • măcăduiești
(să)
  • măcăduiești
  • măcăduiai
  • măcăduiși
  • măcăduiseși
a III-a (el, ea)
  • măcăduiește
(să)
  • măcăduiască
  • măcăduia
  • măcădui
  • măcăduise
plural I (noi)
  • măcăduim
(să)
  • măcăduim
  • măcăduiam
  • măcăduirăm
  • măcăduiserăm
  • măcăduisem
a II-a (voi)
  • măcăduiți
(să)
  • măcăduiți
  • măcăduiați
  • măcăduirăți
  • măcăduiserăți
  • măcăduiseți
a III-a (ei, ele)
  • măcăduiesc
(să)
  • măcăduiască
  • măcăduiau
  • măcădui
  • măcăduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)