mâțar sm [At: DR / Pl: ~i / E: mâță + -ar] 1 (Buc) Persoană care mănâncă carne de mâță (1). 2 (Buc) Persoană care taie și jupoaie mâțe (1). 3 (Pgn) Persoană care se ocupă cu cojocăria. 4 (Reg) Persoană care are iepe slabe.

MÎȚÁR s. m. 1. (Prin Bucov.) Persoană care mănîncă carne de mîță (I 1). Com. MARIAN. 2. (Prin Bucov.) Persoană care taie și jupoaie mițe (I 1); p. g e n e r. persoană care se ocupă cu cojocăria. Com. MARIAN. 3. (Regional) Persoană care are iepe slabe (Păușești Otăsău-Băile Govora). DR. V, 210. – Pl.: mîțari. – Mîță + suf. -ar.