4 definiții pentru mânucă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mânu sf [At: T. PAPAHAGI, M. 98 / Pl: ~uci / E: mână1 + -ucă] 1-8 (Mar; șhp) Mânuță (1-8).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MÂNU s. v. mânușiță, mânuță.

mînu s. v. MÎNUȘIȚĂ. MÎNUȚĂ.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MÎNÚCĂ s. f. (Prin Maram.) Mînuță (1). Acolo dac-o sosit, în mînuca d'e-a stînga Da i-o dat cu șercuța; Și-n mînuca d'e-a dreapta Da i-o dat bot'icuța Și i-o arătat ulița. T. PAPAHAGI, M. 98, cf. 119. Să punem mînuca-n șele. BÎRLEA, P. 205. – Mînă1 + suf. -ucă.

Intrare: mânucă
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânu
  • mânuca
plural
  • mânuci
  • mânucile
genitiv-dativ singular
  • mânuci
  • mânucii
plural
  • mânuci
  • mânucilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mânu, mânucisubstantiv feminin

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.