mâng sm [At: H IX, 5 / V: mang / Pl: ~ngi / E: drr mânguleț cf mg mangό] (Olt) Specie de porc cu urechile mari, lăsate în jos, și cu părul creț, alb și negru.

mang sn vz mâng

MANG s. m. v. mîng.

MÎNG s. m. (Prin Olt.) Specie de porc cu urechile mari, lăsate în jos, cu părul creț, alb și negru. Cf. H V 177, IX 5. - Pl.: mingi. - Și: mang s. m. H IX 5. – Derivat regresiv de la mînguleț. Cf. magh. m a n g ó.