opțiuni
  • info

9 definiții pentru mâncătoare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂNCĂTOR, -OARE, mâncători, -oare, s. m. și f., adj. (Ființă) care mănâncă; consumator. ◊ (Înv. și pop.) Mâncător de oameni = canibal, antropofag. – Mânca + suf. -ător.

MÂNCĂTOR, -OARE, mâncători, -oare, s. m. și f., adj. (Ființă) care mănâncă; consumator. ◊ (Înv. și pop.) Mâncător de oameni = canibal, antropofag. – Mânca + suf. -ător.

mâncător, ~oare [At: CORESI, EV. 287 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: mânca + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care mănâncă Si: consumator. 3 sm (Îvp; îs) ~ de oameni Canibal. 4 sf (Orn; reg; îc) ~oare-de-albine Prigoare (Merops apiaster). 5 sm (Înv) Membru de familie. 6 sm (Înv; pgn) Om care trebuie hrănit Si: gură. 7 a (Îvr) Mâncăcios (2). 8 a (Rar; fig) Cheltuitor. 9-10 sm, a (Înv) (Om) care spoliază. 12 sm, a (Înv) (Om) intrigant. 13 a (Îvr) Comestibil. 14 sf (Arg) Gură.

MÎNCĂTOR, -OARE, mîncători, -oare, s. m. și f. Cel care obișnuiește să mănînce mult; lacom la mîncare. De nu-ți fi mîncători și băutori buni, v-ați găsit beleaua cu mine. CREANGĂ, P. 259. Mîncător de oameni = canibal, antropofag. În ostroavile caraibice lăcuie oameni sălbatici... sau, mai bine zicînd, mîncători de oameni. DRĂGHICI, R. 158.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mâncător adj. m., s. m., pl. mâncători; adj. f., s. f. sg. și pl. mâncătoare

mâncător adj. m., s. m., pl. mâncători; adj. f., s. f. sg. și pl. mâncătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MÂNCĂTOR adj., s. v. asupritor, exploatator, împilător, opresiv, opresor, persecutor, prigonitor.

MÂNCĂTOR s. v. consumator.

mîncător adj., s. v. ASUPRITOR. EXPLOATATOR. ÎMPILĂTOR. OPRESIV. OPRESOR. PERSECUTOR. PRIGONITOR.

MÎNCĂTOR s. consumator. (E un mare ~ de...)

Intrare: mâncătoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâncătoare
  • mâncătoarea
plural
  • mâncătoare
  • mâncătoarele
genitiv-dativ singular
  • mâncătoare
  • mâncătoarei
plural
  • mâncătoare
  • mâncătoarelor
vocativ singular
  • mâncătoare
  • mâncătoareo
plural
  • mâncătoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mâncător, mâncătorisubstantiv masculin
mâncătoare, mâncătoaresubstantiv feminin
mâncător, mâncătoareadjectiv

  • 1. (Ființă) care mănâncă (mult). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: consumator
    • format_quote De nu-ți fi mîncători și băutori buni, v-ați găsit beleaua cu mine. CREANGĂ, P. 259. DLRLC
    • 1.1. învechit popular Mâncător de oameni = antropofag, canibal. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: antropofag canibal
      • format_quote În ostroavile caraibice lăcuie oameni sălbatici... sau, mai bine zicînd, mîncători de oameni. DRĂGHICI, R. 158. DLRLC
etimologie:
  • Mânca + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.