mutăr sn [At: COMAN, GL. / V: ~ă sf, ~ter / Pl: ~e / E: ger Mutter (schraube)] (Reg) 1 Șurub. 2 Piuliță la șurub. 3 Mutelcă (1).

mutără sf vz mutăr

muter sf vz mutăr

mutăr, mutăre, s.n. (reg.) șurub, piuliță.

MUTĂR s. n. (Regional) Șurub (com. din VAȘCĂU, COMAN, GL., LEXIC REG. 92); piuliță (la șurub), mutelcă (1) (MAT. DIALECT, I, 82, 182, 285, GLOSAR REG.). - Pl.: mutăre. - Și: muter (COMAN, GL.) s. n., mutără (GLOSAR REG.) s. f. – Din germ. Mutter[schraube].