Definiția cu ID-ul 1362257:
Tezaur
MUTĂR s. n. (Regional) Șurub (com. din VAȘCĂU, COMAN, GL., LEXIC REG. 92); piuliță (la șurub), mutelcă (1) (MAT. DIALECT, I, 82, 182, 285, GLOSAR REG.). - Pl.: mutăre. - Și: muter (COMAN, GL.) s. n., mutără (GLOSAR REG.) s. f. – Din germ. Mutter[schraube].