MUSTRAT, -Ă adj. 1. (Învechit; în e x p r.) Mustrat de cuget = chinuit de remușcări. (Substantivat) Cel mustrat de cuget să silește a împărtăși și celorlalți posomorîrea sa. MARCOVICI, D. 147/3. 2. F i g. (Regional; despre lucruri; ín descîntece) „Aspru, bătut, ciocănit, nelustruit”. Piatră mustrată, Eu nu te calc, Să fii călcată. PĂSCULEASCU, L. P. 145, cf. 361. – Pl.: mustrați, -te. – V. mustra¹.