mursecare sf [At: PAMFILE, A. R. 91 / V: morsoc~ / Pl: ~cări / E: murseca] (Pop) 1 Sfâșiere prin mușcare Si: mursecat¹ (1). 2 Înghițire cu lăcomie a alimentelor, insuficient mestecate Si: mursecat¹ (2). 3 Apucare cu gura în joacă, fără a mușca rău Si: mursecat¹ (3). 4 Strivire a oaselor sau a cărnii unei ființe vii, prin mușcături repetate Si: mursecat¹ (4). 5 Molfăire. 6 Învinețire. 7 Fricționare.

morsocare sf vz mursecare

MURSECARE s. v. sfârtecare, sfâșiere.

mursecare s. v. SFÎRTECARE. SFÎȘIERE.

MURSECARE s. f. (Popular) Acțiunea de a m u r s e c a și rezultatul ei; (popular) mursecat¹. Cf. PAMFILE, A. R. 91. – Pl.: mursecări. – Și: morsocare s. f. PAMFILE, A. R. 91. – V. murseca.