LĂSA (las) I. vb. tr. 1 A se depărta de o persoană, de un lucru: cine... va trece pre niscare drumuri neîmblate... de va lăsa drumul cel mare, atunci tot negoțul să-și pierză (PRV.-MB.). ¶ 2 A părăsi: Dumnezeu însă nu lasă pe om (GN.); a lăsat casa și copiii și și-a luat lumea în cap; mai lasă jocul și apucă-te de carte; Lasă legea creștinească și te dă ’n legea turcească (ALECS.) ¶ 3 A transmite ca moștenire: a lăsat toată averea la săraci; de va lăsa neștine cuiva averea sa la moarte (PRV.-MB.) ¶ 4 A face să rămîie ceva după sine, după moarte: ~ urme neșterse; a lăsat doi copii mici ¶ 5 A face să rămîie: a lăsat un loc gol; a lăsat o margine de două degete ¶ 6 A nu lua de undeva: ~ locului; a lăsat cartea pe masă ¶ 7 A nu lua cu sine: a lăsat copiii acasă ¶ 8 A nu lua cuiva ceva: luați-mi tot, dar lăsăți-mi viața ¶ 9 A ceda pe un preț oare-care: i-am lăsat casa cu zece mii de lei ¶ 10 A scădea din preț: mai lasă ceva din preț, că prea e scump ¶ 11 A încredința: a lăsat casa în paza slugilor; vorbind de griji, etc.: las această grije în voia lui Dumnezeu ¶ 12 A se bizui, a se încrede: las’ pe mine, că te scap eu ¶ 13 A amîna; a păstra pentru altădată: ce poți face astăzi, nu lăsa pe mîine; mînia de seară las-o pe dimineață ¶ 14 A nu schimba starea în care se găsește o persoană, un lucru: las-l așa cum e; m’au lăsat încurcat ¶ 15 A uita: și-a lăsat ochelarii, umbrela acasă; a lăsat ușa descuiată ¶ 16 A da voie, a permite; a nu împiedeca, a nu opri: ai să dai samă, Doamnă... că lași pe bărbatul tău să ne taie părinții, bărbații și frații (NEGR.); nu mă lasă inima; a lăsat să se stingă focul ¶ 17 A nu ~, a împiedeca, a opri; (P): pe cine nu-l lași să moară nu te lasă să trăești 👉 MURI 1 ¶ 18 A mai îngădui, a aștepta: lasă, că ți-oiu arăta eu! ¶ 19 A nu reține, a da drumul: ~ hățurile în voie; lasă-mă de braț, că mă doare; lăsați-l, că e prost ¶ 20 A da răgaz, a nu turbura, a nu supăra, a da pace: nu mă mai lasă tusea; l-au mai lăsat frigurile; lasă-mă în pace; lasă-mă, să te las, se zice despre un om nepăsător, care nu vrea să-și creeze supărări amestecîndu-se într’o afacere: fierbeam de ciudă, văzindu-l așa de lasă-mă să te las (LUNG.) ¶ 21 A nu mai vorbi de ceva: să lăsăm asta; mai lasă gluma ¶ 22 ‡ A se abține, a renunța: de aice înainte lăsăm de a mai scriere (LET.) ¶ 23 A trece cu vederea, a omite: a lăsat afară două rînduri ¶ 24 A proceda, a lucra: las-o mai încet, mai domol ¶ 25 A hotărî; a crea, a face: așa a lăsat Dumnezeu; blînd și smerit cum l-a lăsat Dumnezeu (ISP.) ¶ 26 ~ (jos), a da jos, a coborî: ~ perdelele; o vedea sfiicioasă, lăsîndu-și ochii în pămînt (VLAH.) ¶ 27 ~ pe jos, a întrece ¶ 28 ~ sec 👉 SEC ¶ 29 ~ sînge, a lua sînge. II. vb. refl. 1 A se destinde, a se slăbi: arcurile s’au mai lăsat ¶ 2 A renunța, a părăsi: s’a lăsat de carte, de beție ¶ 3 A se încredința: s’a lăsat în voia Domnului ¶ 4 A se bizui, a se încrede: lasă-te pe mine; a se ~ în nădejdea cuiva ¶ 5 A nu împiedica, a nu opri, a nu se opune, a răbda, a suferi: se lasă să-l bată toți; a nu se ~, a opune rezistență ¶ 6 A ceda: nu vă lăsăți, băieții! ¶ 7 A se micșora, a scădea, a se muia, a se potoli: gerul s’a mai lăsat ¶ 8 A se așeza; a cădea: a se ~ pe spate, în genunchi; a se ~ la fund; m’am lăsat încet pe un scaun (VLAH.) ¶ 9 A se coborî, a se da jos: acum e rîndul meu să mă las în prăpastie (ISP.) ¶ 10 A se coborî din văzduh, din atmosferă: s’a lăsat o ceață groasă; s’a lăsat un ger strașnic; noaptea se lasă tăcută, vastă, solemnă (VLAH.) ¶ 11 A se ~ (mai) pe jos 👉 JOS II [lat. laxare].

muri vb. IV. intr. I 1 (despre ființe; de obicei la pers. 3 perf. c.) a deceda, a dispărea, a se duce², a expia, a pieri, a se prăpădi, a răposa, a se sfârși, a se stinge, a sucomba, <rar> a exita, <înv. și pop.> a se pierde, a se răpune, a se săvârși, <pop.> a se isprăvi, <înv. și reg.> a se pristăvi, <înv. și reg.; iron.> a se sparge, <reg.> a storî, a se urvi, a zducni, <înv.> a despieri, a se istovi, a lipsi, a se proslăvi, <eufem.> a pleca, <fig.> a adormi, a apune, a se mistui, a trece, <fig.; livr.> a expira, <fig.; înv. și pop.> a pica², a se strămuta, <fig.; pop.> a se călători, <fig.; fam.> a se căra, a se curăța, <fig.; înv. și reg.> a se muta, a se petrece, <fig.; înv.> a dezlupi, a ispăși, a repauza, <fig.; iron. sau peior.> a crăpa, a plesni, <arg.> a o mierli, a se răci. Eminescu a murit în 1889, după o boală grea. 2 (despre oameni) a pieri, <fig.> a cădea, <fig.; înv. și pop.> a pica². Mulți soldați au murit la datorie. 3 (mai ales fig.; despre plante, părți ale lor, vegetație) a se fana, a se îngălbeni, a se ofili, a păli², a pieri, a se trece, a se usca, a se veșteji, <rar> a desflori, <pop. și fam.> a se prăji, <pop.> a se gălbeni, a lâncezi, a se opări, a tânji, <înv. și reg.> a se bătogi, a seca, a secătui, <reg.> a se feșteli, a se mârcezi, a se pâhăvi, a se petrece, a se posmăgi, a se probăjeni, a se probozi, <înv.> a se zârni, <fig.> a se devitaliza, <fig.; reg.> a se dârvări, a se permeci, <fig.; înv.> a se topi. Iarba moare spre sfârșitul toamnei. Câteva flori din glastră au murit din cauza căldurii excesive. II fig. 1 (despre stări, senzații etc.) a dispărea, a înceta, a pieri, a se sfârși, <fig.> a adormi, a se destrăma, a seca, a se topi. Entuziasmul lui a murit din cauza dezinteresului celor din jur. 2 (despre visuri, speranțe etc.) a dispărea,<fig.> a se aneantiza, a se demola, a se distruge, a se nimici, a omorî, a pieri, a răpi, a se sfărâmă, a se spulbera, a se stinge, a se strivi, a ucide, a se zdrobi. Speranțele ei nu au murit în urma eșecului avut.

MURI² s. m. pl. v. mură².