muri vb. IV. intr. I 1 (despre ființe; de obicei la pers. 3 perf. c.) a deceda, a dispărea, a se duce², a expia, a pieri, a se prăpădi, a răposa, a se sfârși, a se stinge, a sucomba, <rar> a exita, <înv. și pop.> a se pierde, a se răpune, a se săvârși, <pop.> a se isprăvi, <înv. și reg.> a se pristăvi, <înv. și reg.; iron.> a se sparge, <reg.> a storî, a se urvi, a zducni, <înv.> a despieri, a se istovi, a lipsi, a se proslăvi, <eufem.> a pleca, <fig.> a adormi, a apune, a se mistui, a trece, <fig.; livr.> a expira, <fig.; înv. și pop.> a pica², a se strămuta, <fig.; pop.> a se călători, <fig.; fam.> a se căra, a se curăța, <fig.; înv. și reg.> a se muta, a se petrece, <fig.; înv.> a dezlupi, a ispăși, a repauza, <fig.; iron. sau peior.> a crăpa, a plesni, <arg.> a o mierli, a se răci. Eminescu a murit în 1889, după o boală grea. 2 (despre oameni) a pieri, <fig.> a cădea, <fig.; înv. și pop.> a pica². Mulți soldați au murit la datorie. 3 (mai ales fig.; despre plante, părți ale lor, vegetație) a se fana, a se îngălbeni, a se ofili, a păli², a pieri, a se trece, a se usca, a se veșteji, <rar> a desflori, <pop. și fam.> a se prăji, <pop.> a se gălbeni, a lâncezi, a se opări, a tânji, <înv. și reg.> a se bătogi, a seca, a secătui, <reg.> a se feșteli, a se mârcezi, a se pâhăvi, a se petrece, a se posmăgi, a se probăjeni, a se probozi, <înv.> a se zârni, <fig.> a se devitaliza, <fig.; reg.> a se dârvări, a se permeci, <fig.; înv.> a se topi. Iarba moare spre sfârșitul toamnei. Câteva flori din glastră au murit din cauza căldurii excesive. II fig. 1 (despre stări, senzații etc.) a dispărea, a înceta, a pieri, a se sfârși, <fig.> a adormi, a se destrăma, a seca, a se topi. Entuziasmul lui a murit din cauza dezinteresului celor din jur. 2 (despre visuri, speranțe etc.) a dispărea,<fig.> a se aneantiza, a se demola, a se distruge, a se nimici, a omorî, a pieri, a răpi, a se sfărâmă, a se spulbera, a se stinge, a se strivi, a ucide, a se zdrobi. Speranțele ei nu au murit în urma eșecului avut.