9 definiții pentru mulgătoare (s.f.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mulgătoáre f., pl. ca ursitorĭ, rar -oare. Vacă care se mulge, nu stearpă: icĭ mulgătoare, dincolo sterpe (Sadov. VR. 1911, 3, 335).

MULGĂTÓR, -OÁRE, mulgători, -oare, s. m. și f., adj.[1] 1. S. m. și f. Persoană care mulge vacile, oile, caprele. 2. Adj. (Pop.; despre oi, vaci, capre) Care se (poate) mulge, care are lapte; mulgară. – Mulge + suf. -ător.

  1. Adjectivul are numai forme de feminin. — gall

mulgător, ~oare [At: PSALT. 162 / Pl: ~i, ~oare / E: mulge + -ător] 1-2 sf, af (Oaie, vacă etc.) care dă lapte, care se mulge Si: (reg) mulgară (1-2), mulgașă (1- 2), mulgăreață (1-2), (Ban) mulzare (1-2). 3 smf Persoană care mulge oile, vacile etc. 4 smf (Om; îc) ~ul~capelor Lipitoare (Hirudo medicinalis). 5 sf (Reg) Deschizătură de la strungă, pe unde trec oile la muls. 6 sf (Reg; pgn) Strungă. 7 sf (Reg) Parte a după-amiezii, în jurul orei 6, când se mulg oile.

MULGĂTÓR, -OÁRE, mulgători, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care mulge vacile, oile, caprele. 2. Adj. (Pop.; despre oi, vaci) Care se (poate) mulge, care are lapte; mulgară. – Mulge + suf. -ător.

MULGĂTÓR, -OARE, mulgători, -oare, s. m. și f. Persoană care mulge vacile, oile etc.

MULGĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Lucrător care mulge vacile, oile sau caprele. /a mulge + suf. ~ător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mulgătoáre2 s. f., g.-d. art. mulgătoárei; pl. mulgătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MULGĂTÓR s. (reg.) mulgar, mulgaș, zărar. (~ de vaci.)

MULGĂTOR s. (reg.) mulgar, mulgaș, zărar. (~ de vaci.)

Intrare: mulgătoare (s.f.)
mulgătoare1 (s.f.) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mulgătoare
  • mulgătoarea
plural
  • mulgătoare
  • mulgătoarele
genitiv-dativ singular
  • mulgătoare
  • mulgătoarei
plural
  • mulgătoare
  • mulgătoarelor
vocativ singular
  • mulgătoare
  • mulgătoareo
plural
  • mulgătoarelor

mulgător, -oare (persoană) mulgătoare

etimologie:

  • Mulge + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09