mucăr sm [At: COMAN, Gl. / V: ~cher, pu~ / Pl: ~i / E: ger Muker] (Trs; Mol) Credincios din secta pocăiților.

mucher¹ sm vz mucăr

pucăr² sm vz mucăr

mucher s.m. (bot.) <reg.> colus. Mucherul este o specie de grâu.

MUCĂR s. m. (Prin sudul Transilv. și al Mold.) Credincios din secta pocăiților. Cf. COMAN, GL., ALR II/I h 192/172, 182, 605. – Pl.: mucări. - Și: múcher (ALR II/I h 192/605), púcăr (COMAN, GL.) s. m. – Din germ. Mucker.