2 definiții pentru muclire


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

muclí (-lésc, -ít), vb.1. A abandona, a închina armele, a fi învins. – 2. A tăcea. Țig. muk-, part. muklo „a renunța” (Graur 171; Juilland 169). Cuvînt de arg., ca și der. mucles, interj. (tacă-ți gura!) din țig. muk les „las-o baltă”. Se conjugă cu pron. neutru, a o mucli.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

muclí, muclésc, vb. IV (reg. argotic) 1. în expr. a o mucli = a nu mai riposta, a tăcea. 2. a lovi peste cap (cu pumnii).

Intrare: muclire
muclire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muclire
  • muclirea
plural
  • mucliri
  • muclirile
genitiv-dativ singular
  • mucliri
  • muclirii
plural
  • mucliri
  • muclirilor
vocativ singular
plural