Definiția cu ID-ul 503409:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

muclí (-lésc, -ít), vb.1. A abandona, a închina armele, a fi învins. – 2. A tăcea. Țig. muk-, part. muklo „a renunța” (Graur 171; Juilland 169). Cuvînt de arg., ca și der. mucles, interj. (tacă-ți gura!) din țig. muk les „las-o baltă”. Se conjugă cu pron. neutru, a o mucli.