MUCI-/MUCO- elem. „mucus, mucozitate, mucină”. (< fr. muci-, muco-, cf. lat. mucus)

MUCO- elem. muci-.

MUCI- „mucus, mucozitate”. ◊ L. mucus „secreție nazală” > fr. muci-, it. id., engl. id. > rom. muci-. □ ~fer (v. -fer), adj., care conține mucilagii; ~par (v. -par), adj., care secretă mucus.

MUCO- „mucozitate, mucină”. ◊ L. mucus „secreție nazală, mucus” > fr. muco-, engl. id., it. id. > rom. muco-. □ ~cel (v. -cel₂), s. n., formațiune chistică plină cu mucus, rezultată din închiderea canalelor excretoare ale unor glande mucoase; ~clază (v. -clază), s. f., operație chirurgicală de ridicare a unei suprafețe mucoase; ~id (v. -id), adj., care se aseamănă cu mucina; ~litic (v. -litic₂), adj., s. n., (substanță) cu acțiune distructivă asupra mucusului bronhic; ~metru (v. -metru₂), s. n., acumulare de mucus în cavitatea uterină.