6 definiții pentru muchiat
Explicative DEX
muchiat, ~ă a [At: BARCIANU / P: ~chi-at / Pl: ~ați, ~e / E: muchia] (Rar) Care are muchii.
muchia vt [At: CIAUȘANU, GL. / V: muchi, muchii / P: ~chi-a / Pzi: ~iez / E: muchie] 1 (Reg; c. i. marginile unei scânduri) A tăia. 2 (Reg; c. i. o bucată de pânză) A împături în două, înainte de a face val. 3 (Olt; îf muchii; c. i. o bucată de pânză, un material textil) A tivi. 4 (Reg; fig; c. i. oameni) A bate rău.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
muchii v vz muchia
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
MUCHIA vb. (reg.) a tivi. (A ~ marginea scândurii.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MUCHIA vb. v. tivi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Tezaur
MUCHIÁT, -Ă adj. (Rar) Care are muchii, cu muchii. Cf. BARCIANU, ALEXI, W, – Pronunțat: -chi-at. - Pl.: muchiați, -te. – V. muchia.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: muchiat
muchiat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
muchiere infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)