muchia vb. I. tr. I 1 (ind. lemnului; compl. indică marginile teșite ale scândurilor brute) a refeca, a tivi. A muchiat cu fierăstrăul marginile scândurilor brute pentru a obține scânduri paralelipipedice. 2 (reg.; compl. indică materiale, stofe, obiecte de îmbrăcăminte etc.) v. Refeca. Tivi. II fig. (reg.; compl. indică ființe) v. Atinge. Bate. Lovi.