6 definiții pentru moșogăire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

moșogăire sf [At: LB / Pl: ~ri / E: moșogăi] (Trs) Mocoșire.

moșcondésc, moșcotésc, moșmîndésc, moșmonésc și -lésc v. intr. (imit. d. moș-moș, huĭetu mînilor cînd bîjbîĭe, ca și foș-foș, foșnesc; ung. bosogni, a fojgăi, a mișuna; ngr. musmunévo, adulmec, musunízo, trag aer pe nas: rus. nĭúhatĭ, a adulmeca, sîrb. njušiti, a mușlui. V. fojgăĭesc și mușluĭesc). Vest. Fam. Mocoșesc. – Și mișcodesc (VR. 1913, 7-8, 51), moșmăĭ saŭ -ĭesc și moșmoĭesc. În Trans. și moșogăĭesc și -oĭesc.

moșogăĭésc și -oĭésc, V. moșcondesc.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MOȘOGĂI vb. v. migăli, mocăi, mocoși, moșmondi, moșmoni, ticăi.

Intrare: moșogăire
moșogăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moșogăire
  • moșogăirea
plural
  • moșogăiri
  • moșogăirile
genitiv-dativ singular
  • moșogăiri
  • moșogăirii
plural
  • moșogăiri
  • moșogăirilor
vocativ singular
plural