motroină sf [At: SEVASTOS, N. 89 / Pl: ~ne / E: nct] (Reg) 1 Momâie cu înfățișare omenească. 2 Claie mare de fân, făcută prost, prea lată în partea de jos.

motroană sf vz motrună

motrúnă f., pl. e (lat. matrona, cocoană, de unde s’a făcut *mătrună, apoĭ motrună. Cp. cu bună, cunună). Mold. Fam. Femeĭe prea îmbrobodită. Adj. Pere și prune motrune, un fel de pere și de prune albe maĭ marĭ. Și ca masc.: un prun motrun. (Cp. cu mere domneștĭ, pere pergamute, fasole cocoane). – În nord motróĭnă. V. încotoșmănez și mironosiță.