motofoli vr [At: BUGNARIU, N. / V: mociofăli, mocio~, ~făli / Pzi: ~lesc / E: pbl fo] (Reg) A se tăvăli în noroi.

mociofăli v vz motofoli

mociofoli v vz motofoli

motofăli v vz motofoli

motofoli, motofolesc, vb. IV (reg.) a se tăvăli (în noroi); a se murdări.

MOTOFOLI vb. IV. R e f l. (Regional) A se tăvăli (în noroi), a se murdări (tăvălindu-se). Cf. BUGNARIU, N. Îl ridică cocișul tot năclăit și mociofolit de tină. COM. SAT. V, 98, cf. com. din STRAJA-RĂDĂUȚI. Să moŝofăl'iră-n tŝină. GREGORIAN, CL. 59, cf. BL IV, 93. Se motofălește în imală. ALR, II 5 686/36. – Prez. ind.: motofolesc. – Și: motofălí, mociofolí, mocíofălí vb. IV. – Probabil formație onomatopeică.