moruș, ~ă a [At: H IV, 269 / Pl: ~i, ~e / E: cf moroi², morun¹] (Reg; d. animale) Cu părul de culoare galbenă-roșiatică.

morúș, -ă adj. (cp. cu turc. bg. mor, violet, și sîrb. morav, albastru închis). Olt. Galben bătînd în roș: un boŭ cu păr moruș.

MORUȘ, -Ă adj. (Regional; despre animale) Cu părul de culoare galbenă-roșiatică. Cf. H IV 269, XI 195. – Pl.: moruși, -e. – Cf. m o r o i², m o r u n¹.