morjoucă sf [At: ALR I 770/295 / V: morjoc s, morjouc s / Pl: ? / E: mg morzsόka] (Trs) Bucățică de aluat dospit, adunată din răzături, păstrată drept maia¹ pentru plămăditul pâinii Si: plămădeală.

morjoc s vz morjoucă

morjouc s vz morjoucă

MORJÓUCĂ s. f. (Prin nord-vestul Transilv.) Bucățică de aluat dospit (adunată din răzături) păstrată drept maia¹ pentru plămăditul pîinii; plămădeală. Cf. ALR I 770/295, 302, ALR II 4 011/316, LEXIC REG. 71. – Pl.: ? – Și: morjóc (ALR I 770/295), morjóuc (ALR I 770/302) subst. – Din magh. morzsóka.