MORJÓUCĂ s. f. (Prin nord-vestul Transilv.) Bucățică de aluat dospit (adunată din răzături) păstrată drept maia¹ pentru plămăditul pîinii; plămădeală. Cf. ALR I 770/295, 302, ALR II 4 011/316, LEXIC REG. 71. – Pl.: ? – Și: morjóc (ALR I 770/295), morjóuc (ALR I 770/302) subst. – Din magh. morzsóka.