morico ain [At: FILIMON, O. I, 138 / V: ~moric / E: ngr μόριϰος] (Înv) Roșu-închis sau albastru-închis.

moricò a. albastru-închis (fr. moricaud): anteriu de șamalagea moricò FIL.

mórico adj. fix (ngr. mórikos, violet închis). Vechĭ. Roș închis.

moric², ~ă ain vz morico

morico adj. – Violet. Ngr. μόριϰος (Tiktin). Sec. XIX, înv.

morico adj. invar. (înv.) albastru-închis sau roșu-închis.

MORICO adj. invar. (Învechit) Roșu-inchis sau albastru-închis. Cînd fu la o distanță oarecare de ascunzătoarea lui Păturică, acesta deosebi. . . un june ca de douăzeci și cinci de ani, cu anteriu de șamalagea morico. FILIMON, O. I, 138. 5 coți de postav morico. ap. TDRG cf. ȘĂINEANU, D. U., SCRIBAN, D. – Și: móric, -ă adj.invar, POLIZU. – Din ngr. μόριϰος.