mondăit sm [At: VICIU, GL. / Pl: ~iți / E: mondăi] (Trs) Persoană care lucrează încet și fără spor Si: (reg) mocăit, mocoșit.

MONDĂIT s. m. (Prin sudul Transilv.) Persoană care lucrează încet și fără spor. V. m o c ă i t, m o c o ș i t. Dă mai iute, mondăitule ! VICIU, GL. – Pl.: mondăiți. – V. mondăi.