Definiția cu ID-ul 1338038:
Tezaur
MONDĂIT s. m. (Prin sudul Transilv.) Persoană care lucrează încet și fără spor. V. m o c ă i t, m o c o ș i t. Dă mai iute, mondăitule ! VICIU, GL. – Pl.: mondăiți. – V. mondăi.
MONDĂIT s. m. (Prin sudul Transilv.) Persoană care lucrează încet și fără spor. V. m o c ă i t, m o c o ș i t. Dă mai iute, mondăitule ! VICIU, GL. – Pl.: mondăiți. – V. mondăi.