MIXO-₂ „amestec, mixt”. ◊ gr. mixos „amestecat, mixt” > fr. mixo-, germ. id., engl. id. > rom. mixo-. □ ~biotip (v. bio-, v. -tip), s. n., complex genetic discontinuu care ia naștere în cadrul populației, în calitate de element fundamental și adaptativ al acesteia, incapabil de a segrega; ~cromozom (v. cromo-, v. -zom), s. m., cromozom rezultat din fuziunea completă a doi cromozomi omologi în profaza meiotică; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., plasmă formată la sfîrșitul profazei cariocinetice, prin contopirea citoplasmei cu carioplasma; ~saur (~zaur) (v. -zaur), s. m., reptilă ihtiozauriană din triasic, cu lungimea de cca 2 m, cu botul alungit, în care se găseau numeroși dinți, și cu membrele încă neadaptate pentru înot; ~spori (v. -spor), s. m. pl., spori haploizi ai mixomicetelor; ~terie (v. -terie), s. f., figură din artele plastice, reprezentînd o combinație între om și un animal; ~trof (v. -trof), adj., (despre un organism) care prezintă nutriție mixtă: autotrofă și heterotrofă; sin. mixotrofic; ~trofic (v. -trofic), adj., mixotrof*.