mititică [At: IST. Ț. R. 63 / V: ~tiutică, ~tutică, mâțâțică / Pl: ~tele, (rar) ~ieli / E: mititea css] 1-36 af (Nob; șhp) Micșor (1-36). 37-38 sf Apelativ afectuos pentru (o fetiță sau) o femeie. 39 (Arg) Închisoare. 40 (Arg) Carceră.

mâțâțică a vz mititică

mâțițică a vz mititică

mitiutică af vz mititică

mitutică sf, af vz mititică

mititică adj., s.f. 1 adj. (despre ființe, obiecte etc.) micuță (v. micuț), mititea (v. mititel), <pop.> micșoară (v. micșor), micșorea (v. micșorel), micșorică, micutea (v. micutel), micuțea (v. micuțel), micuțică, <reg.> michiță (v. michiț), mititioacă (v. mititioc). 2 s.f. (art. mititica; arg.) v. Arest. Carceră. Închisoare. Penitenciar. Pușcărie¹. Temniță.

MITITICĂ adj. v. mititel.