mititică adj., s.f. 1 adj. (despre ființe, obiecte etc.) micuță (v. micuț), mititea (v. mititel), <pop.> micșoară (v. micșor), micșorea (v. micșorel), micșorică, micutea (v. micutel), micuțea (v. micuțel), micuțică, <reg.> michiță (v. michiț), mititioacă (v. mititioc). 2 s.f. (art. mititica; arg.) v. Arest. Carceră. Închisoare. Penitenciar. Pușcărie¹. Temniță.