8 definiții pentru mitarcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mitarcă sf [At: PANȚU, PL. / Pl: ~tărci / E: cf pitarcă] 1 (Bot; reg; șîc ~ pietroasă) Mânătarcă (Boletus edulis). 2 (Reg; îe) A fi ca o ~ A fi moale, lipsit de energie. 3 (Bot; reg; îc) ~grasă Pitarcă (Voletus scaber).

mitárcă f., pl. ărcĭ (din pitarcă și minătarcă). Trans. Nț. Ml. Minătarcă.

minătárcă f., pl. ărcĭ (ngr. manitári, mantári [cu term. din cĭupercă], d. vgr. amanites [d. A’manon, un munte din Cilicia]; turc. mantar). Vest. Hrib. – Maĭ rar mîn-. În Trans. și mitarcă și pitarcă.

pitárcă f., pl. e, ărcĭ (pol. pĭeczarka, ceh. pečarka, pečirka, sîrb. pečurka, ung. pecserke și cserperke, cĭupercă. V. pecie și cĭupercă), Mold. Trans. Numele maĭ multor burețĭ comestibilĭ (bolétus [edúlis, granulátus, scáber, lúridus]). – În Mold. se maĭ zice și pitoașcă și hrib, în Trans. și pitoancă, minătarcă și mitarcă.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MITÁRCĂ s. v. hrib, mânătarcă.

mitarcă s. v. HRIB. MÎNĂTARCĂ.

MITARCĂ GRÁSĂ s. v. pitarcă.

mitarcă gra s. v. PITARCĂ.

Intrare: mitarcă
substantiv feminin (F74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mitarcă
  • mitarca
plural
  • mitărci
  • mitărcile
genitiv-dativ singular
  • mitărci
  • mitărcii
plural
  • mitărci
  • mitărcilor
vocativ singular
plural