mistru sm [At: N. COSTIN, ap. LET. I A, 11/30 / Pl: ~ii/ E: pn mistrz, mistr] (Îvr) 1 Titlu ierarhic din anumite organizații militare, politice, religioase etc. din Evul Mediu. 2 Persoană care purta titlul de mistru (1).

*místru m. (pol. mistrz, d. germ. meister. V. meșter). Vechĭ (N. Cost.). Șef, magistru.

mistru s. m. (Înv., rar) Titlu ierarhic în anumite organizații bisericești, militare etc. – Din pol. mistrz.

mistru, miștri, s.m. (înv.) șef, conducător, magistru.

MÍSTRU s. m. (Învechit, rar) Titlu ierarhic în anumite organizații militare, politice, religioase etc. (din evul mediu); persoană care purta acest titlu. V. m a e s t r u² (3). Acea întăritură și pecete aduseră misirului sau ocîrmuitorului crijacilor (sau să zicem romănește crucișar) în Ierusalim. N. COSTIN, LET. I 11/30. - Pl.: ? – Din pol. mistrz (mai vechi mistr).