5 definiții pentru mistificatoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MISTIFICATÓR, -OÁRE, mistificatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care mistifică. – Din fr. mystificateur.

MISTIFICATÓR, -OÁRE, mistificatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care mistifică. – Din fr. mystificateur.

MISTIFICATÓR, -OÁRE, mistificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care falsifică, denaturează, contraface adevărul. Mistificatorul se arăta gata să mărturisească fără nici o constrîngere. C. PETRESCU, O. P. II 210.

MISTIFICATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care denaturează, care falsifică adevărul. [Cf. fr. mystificateur].

MISTIFICATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care mistifică. (< fr. mystificateur)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mistificatór adj. m., s. m., pl. mistificatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. mistificatoáre

Intrare: mistificatoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mistificatoare
  • mistificatoarea
plural
  • mistificatoare
  • mistificatoarele
genitiv-dativ singular
  • mistificatoare
  • mistificatoarei
plural
  • mistificatoare
  • mistificatoarelor
vocativ singular
  • mistificatoare
  • mistificatoareo
plural
  • mistificatoarelor

mistificator, -oare mistificatoare mistificator (2)

  • 1. (Persoană) care mistifică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Mistificatorul se arăta gata să mărturisească fără nici o constrîngere. C. PETRESCU, O. P. II 210.
      surse: DLRLC

etimologie: