6 definiții pentru mistificatoare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MISTIFICATOR, -OARE, mistificatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care mistifică. – Din fr. mystificateur.
MISTIFICATOR, -OARE, mistificatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care mistifică. – Din fr. mystificateur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MISTIFICATOR, -OARE, mistificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care falsifică, denaturează, contraface adevărul. Mistificatorul se arăta gata să mărturisească fără nici o constrîngere. C. PETRESCU, O. P. II 210.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MISTIFICATOR, -OARE s.m. și f. Cel care denaturează, care falsifică adevărul. [Cf. fr. mystificateur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MISTIFICATOR, -OARE s. m. f. cel care mistifică. (< fr. mystificateur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mistificator adj. m., s. m., pl. mistificatori; adj. f., s. f. sg. și pl. mistificatoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mistificator adj. m., s. m., pl. mistificatori; adj. f., s. f. sg. și pl. mistificatoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
mistificator, mistificatorisubstantiv masculin mistificatoare, mistificatoaresubstantiv feminin mistificator, mistificatoareadjectiv
- 1. (Persoană) care mistifică. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Mistificatorul se arăta gata să mărturisească fără nici o constrîngere. C. PETRESCU, O. P. II 210. DLRLC
-
etimologie:
- mystificateur DEX '09 DEX '98 DN