3 definiții pentru mirosit
Explicative DEX
mirosit sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: (rar) ~uri / E: mirosi] (Rar) 1-3 Mirosire (1-3). 4 (Înv) Miros (1). 5 (Înv) Mireasmă (1).
MIROSI, miros, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A simți, a percepe un miros (2). ♦ Tranz. A apropia nasul de ceva sau de cineva pentru a percepe un miros (2). 2. Intranz. A avea (și a răspândi) un miros (2). ◊ Expr. Miroase a... = prevestește, anunță (ceva). 3. Tranz. și intranz. Fig. (Fam.) A presimți, a bănui. ♦ Tranz. A dibui, a simți prezența cuiva sau a ceva. [Var.: (pop.) amirosi vb. IV] – Din sl. mirosati.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
MIROSIT s. n. (Rar) Mirosire (1). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX. – V. mirosi.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: mirosit
mirosit participiu
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
mirosi, mirosverb
-
- Mie-mi miroase a om. ISPIRESCU, L. 114. DLRLC
- 1.1. A apropia nasul de ceva sau de cineva inspirând adânc pentru a percepe mirosul. DEX '09 DLRLC
- Miroseau adierea vîntului și... se țineau după urme. GALACTION, O. I 279. DLRLC
- Doica vesel se scula, Cîmpul de-a lung apuca, Botul prin iarbă vîrînd, Urmele tot mirosind. ANT. LIT. POP. I 258. DLRLC
- Calul de la Misir miroase de departe unde-i vreun zid părăsit. ODOBESCU, S. I 162. DLRLC
- 1.1.1. Despre animale: adulmeca. DEX '09 DLRLCsinonime: adulmeca
-
-
-
- Aerul miroase a pămînt ud, a iarbă proaspătă ș-a flori de liliac. VLAHUȚĂ, O. A. 371. DLRLC
- Răsărit-a pom în coastă Cu frunzele de argint, Lumea-ntreagă mirosind. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 70. DLRLC
- Mirosea a ceață risipită de vîntul ușor dinspre baltă. DUMITRIU, N. 51. DLRLC
- În brutării miroase-a pîine nouă. DRAGOMIR, P. 56. DLRLC
- 2.1. A răspândi un miros urăt. DLRLC
- Carnea alterată miroase. DLRLC
- (Nici) usturoi n-a, mâncat, nici gura nu-i miroase, se zice despre cineva care se preface că nu știe nimic despre un lucru de care e vinovat. DLRLC
- Veniră acasă și dormiră, ca și cînd usturoi nu mîncase și gurile nu le miroseau. ISPIRESCU, L. 372. DLRLC
-
-
-
- 3. A simți ceva (de departe, din timp). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Guvernul, care mirosise ceva în legătură cu manevrele generalului... vru să forțeze mîna acestuia. PAS, Z. IV 189. DLRLC
- După ce... nu găsi pe Țugulea, mirosi ea că trebuie să fie la împăratul. ISPIRESCU, L. 319. DLRLC
- Cu Aspasia nu merge, ea pricepe, miroase, uite, ea-și pune capul că e ceva la mijloc. VLAHUȚĂ, O. A. III 71. DLRLC
- 3.1. A dibui, a simți prezența cuiva sau a ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dibui
- Copoii vamali miroseau afacerile puse la cale în taverna cunoscută. BART, E. 342. DLRLC
- Simțisem că mitocanul de cumnată-tău mă mirosise; știa că mă țiu după voi. CARAGIALE, O. I 69. DLRLC
-
- Miroase a... = prevestește, anunță (ceva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Toată forfota asta mirosea a inspecție. CAMILAR, N. I 383. DLRLC
- Mișcarea ce se simte dincoace de Olt... nu prea îmi miroase a bine. ISPIRESCU, M. V. 6. DLRLC
- Au zestre oare? – Așa-mi miroase. ALECSANDRI, T. II 120. DLRLC
-
-
- comentariu Accentuat și: prezent indicativ miros. DLRLC
- comentariu Forme gramaticale: prezent indicativ persoana a 3-a singular miroase și (regional) miroasă, persoana a 3-a plural miros, rar miroase și (regional) miroasă. DLRLC
etimologie:
- mirosati DEX '98