2 definiții pentru miron
Explicative DEX
miron n. rugăciune liturgică. [Gr. mod.].
Arhaisme și regionalisme
miron, miroane, s.n. (înv.) rugăciune liturgică.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: miron
miron substantiv neutru
| substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Exemple de pronunție a termenului „miron” (50 clipuri)
Clipul 1 / 50