O definiție pentru mioritic (câine)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MIORITIC, -Ă I. adj. 1. din balada populară „Miorița”. ◊ care amintește de „Miorița”. 2. spațiu ~ = (în concepția lui Lucian Blaga) spațiu geografic românesc constituit dintr-un plai ondulat, cu alternanțe între deal și vale; univers spiritual specific românesc, solidar cu acest orizont. II. s. m. câine ciobănesc românesc, cu capul masiv, botul puternic, trunchiul alungit, cu părul alb, lung și abundent. (< „Miorița” + -/t/ic)
Intrare: mioritic (câine)
mioritic2 (s.m.) substantiv masculin
- silabație: mi-o-ri-tic
| substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
mioritic, mioriticisubstantiv masculin
- 1. Câine ciobănesc românesc, cu capul masiv, botul puternic, trunchiul alungit, cu părul alb, lung și abundent. MDN '00
etimologie:
- „Miorița” + -tic MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.