6 definiții pentru mijit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mijit1 sn [At: HEM 609 / V: (2) ~tă sf / Pl: ~uri / E: miji1] 1-3 Mijire (1-3). 4 Ivire. 5-8 Mijire (5-8). 9 (Reg; îs) ~ de ziuă Revărsat de zori. 10 (Reg; îcs) De-a ~ul (sau de-a ~a) Joc de copii Si: mijoarcă.

mijit3, ~ă a [At: BENIUC, M. C. I, 122 / Pl: ~iți, ~e / E: miji1] (Reg; d. ochi) Întredeschis.

MIJÍT, -Ă, mijiți, -te, adj. (Reg.; despre ochi) Întredeschis. – V. miji.

MIJÍT, -Ă, mijiți, -te, adj. (Reg.; despre ochi) Întredeschis. – V. miji.

MIJÍT, -Ă, mijiți, -te, adj. 1. Apărut, ieșit la iveală, ivit. (Fig.) Orice pas al bătrînului nu făcea decît să întărească bănuiala mijită la început, POPA, V. 97. Răsărit, încolțit. Iarbă, flori nerăbdătoare Stau mijite sub zăpezi. VLAHUȚĂ, P. 11.

Intrare: mijit
mijit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mijit
  • mijitul
  • mijitu‑
  • miji
  • mijita
plural
  • mijiți
  • mijiții
  • mijite
  • mijitele
genitiv-dativ singular
  • mijit
  • mijitului
  • mijite
  • mijitei
plural
  • mijiți
  • mijiților
  • mijite
  • mijitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mijit

etimologie:

  • vezi miji
    surse: DEX '09 DEX '98