mieluc, ~ă sf [At: T. PAPAHAGI, M. 80 / Pl: ~uci, ~uce / E: miel + -uc] 1-4 (Mar, Trs; șhp) Mielușel (1-4).

mieluc, -ă s.m., s.f. (zool.; reg.) v. Mia. Mieluș. Mielușel. Mielușică. Mielușor. Mieluț. Mioară.

MIELUC, -Ă s. m. și f. (Prin Maram. și nordul Transilv.) Mielușel (I 1). Un vînt țebeș a sufla, Fluieru ș-a fluiera Trîmbgița ș-a trîmbgița Șî mnelucu ș-a zgera. T. PAPAHAGI, M. 80, cf. ALR I 1 773/355, 1 774/266. - Pl.: mieluci, -ce. – Miel + suf. -uc.