6 definiții pentru meștereasă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
meștereasă sf [At: ISPIRESCU, L. 95 / Pl: ~ese / E: meșter + -easă] (Pop; în superstiții) Meșteră (15).
MEȘTEREASĂ, meșterese, s. f. (Rar) Femeie care încearcă să vindece diferite boli, prin leacuri băbești, descîntece, vrăji, farmece; vrăjitoare. Am umblat... pe la meșterese, pe la vraci. ISPIRESCU, E. 95.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MEȘTEREASĂ, meșterese, s. f. (Rar) Femeie care cunoaște leacuri băbești, care se ocupă cu descîntece și vrăji, pentru a goni bolile. – Din meșter + suf. -easă.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MEȘTEREASĂ s. v. babă, vrăjitoare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
meștereasă s. v. BABĂ. VRĂJITOARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MEȘTEREÁSĂ s. f. (Popular, în practicile bazate pe superstiții) Femeie care se pricepe să descînte, să facă farmece, vrăji; (popular) meșteră (v. m e ș t e r, I 5), meșteriță, fermecătoare, (regional) meșteritoare. Am umblat și cruciș, și curmeziș, pe la meșterese, pe la vraci. ISPIRESCU, L. 95. Argintul-viu iarăși se descîntă de meșterese. H XVI 17. - Pl.: meșterese. – Meșter + suf. -easă.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F12) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
meștereasă, meșteresesubstantiv feminin
- 1. Femeie care încearcă să vindece diferite boli, prin leacuri băbești, descântece, vrăji, farmece. DLRLC
- Am umblat... pe la meșterese, pe la vraci. ISPIRESCU, E. 95. DLRLC
-
etimologie:
- meșter + sufix -easă. DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.