7 definiții pentru mezzo-tinto


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mezzo-tinto sn [At: DEX / P: me-țo~ / Pl: ~uri / E: it mezzo-tinto] Gen de gravură pe metal care se obține prin granularea plăcii cu un instrument special, astfel încât la imprimare să rezulte gradații treptate de luminozitate și nuanțe de negru intense și catifelate.

MÉZZO-TÍNTO s. n. Gen de gravură pe metal care se obține prin granularea plăcii cu un instrument special, astfel încât la imprimare să rezulte gradații treptate de luminozitate și nuanțe de negru intense și catifelate. [Pr.: méțo-tínto] – Cuv. it.

MEZZO-TINTO s. n. Gen de gravură pe metal care se obține prin granularea plăcii cu un instrument special, astfel încât la imprimare să rezulte gradații treptate de luminozitate și nuanțe de negru intense și catifelate. [Pr.: méțo-tínto] – Cuv. it.

MÉZZO-TÍNTO s.n. invar. (Arte) Gen de gravură care permite să se obțină toate tentele. [Pron. me-țo-. / < it. mezzo tinto].

MÉZZO-TÍNTO s. n. inv. tehnică a gravurii pe metal constând în granularea plăcii cu un instrument special, astfel ca la imprimare să rezulte gradații treptate de luminozitate și nuanțe de negru, intense și catifelate. (< it. mezzo tinto)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mézzo-tínto (it.) [zz pron. ț] adv. s. n.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MEZZO-TINTO [metso-] (< it.) subst. Tehnică a gravurii pe metal, prin care se granulează placa cu un instrument special, astfel încât să se obțină gradații treptate de luminozitate și nuanțe de negru intense și catifelate. Inventată de germanul Ludwig von Siegen (1609-1673); prima lucrare în care a folosit-o: „Portretul Ameliei Elisabetha” (1642). Lucrări remarcabile în m., au fost realizate în sec. 20, de italianul Mario Avati. Sin. manieră neagră.

Intrare: mezzo-tinto
  • pronunție: mețo-tintó
substantiv neutru (N999)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mezzo-tinto
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural

mezzo-tinto

  • 1. Gen de gravură pe metal care se obține prin granularea plăcii cu un instrument special, astfel încât la imprimare să rezulte gradații treptate de luminozitate și nuanțe de negru intense și catifelate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: