mezélurĭ n. pl. (din mezele, care a fost considerat ca un pl. n., ca atîtea neutre care fac pl. și în e și în urĭ). Mezelic, bucate recĭ care se mănîncă în mică cantitate în aintea meseĭ saŭ „la un pahar de vin” (măsline, sardele, brînză, șuncă, salam).

mezeà f. (pl. mezeluri), tot ce se mănâncă înainte de bucate: pește, icre, măsline și fel de fel de mezeluri. [Turc. MEZÉ].