4 definiții pentru mestecar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mestecar sn [At: DDRF / Pl: ~e / E: mesteca2 + -ar] (Reg) Făcăleț pentru mestecat mămăliga Si: (reg) mestecălău, mestelnic.
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MESTECAR s. v. făcăleț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mestecar s. v. FĂCĂLEȚ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MESTECAR s. n. (Regional) Făcăleț (pentru mestecat mămăliga). Cf. DDRF, L. ROM. 1 959, nr. 3, 66. - Pl.: mestecare. – Mesteca 2 + suf. -ar.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: mestecar
mestecar substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)