2 definiții pentru meritare
Explicative DEX
meritare sf [At: POLIZU / Pl: ~tări, (nob) ~ / E: merita] (Rar) 1 Răsplată. 2 Pedeapsă. 3 Valoare.
Tezaur
MERITÁRE s. f. (Rar) Faptul de a m e r i t a. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D. - Pl.: meritări (POLIZU) și (neobișnuit) meritare (PONTBRIANT, D.). – V. merita.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: meritare
meritare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||