Definiția cu ID-ul 1286313:
Tezaur
MERITÁRE s. f. (Rar) Faptul de a m e r i t a. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D. - Pl.: meritări (POLIZU) și (neobișnuit) meritare (PONTBRIANT, D.). – V. merita.
MERITÁRE s. f. (Rar) Faptul de a m e r i t a. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D. - Pl.: meritări (POLIZU) și (neobișnuit) meritare (PONTBRIANT, D.). – V. merita.